Prezenţe evreieşti pe teritoriul României sunt semnalate încă din vremea Daciei Romane, stabilirea în număr mai mare a evreilor în provincile româneşti începe treptat în secolele XIII –XIV. Comunităţi evreieşti din ce în ce mai numeroase apar în secolele XVI-XVII şi proliferează demografic în secolele XVIII-XIX. După apogeul economic şi cultural atins în perioada României Mari, urmează Holocaustul. Urmează marea emigrare (aliah) din timpul comunismului, iar pentru cei rămaşi, inevitabila provocare a asimilării. Puţini la număr, evreii din România de astăzi sunt asemenea muzeografilor – păstrători ai tradiţiilor de altădată, într-o lume în plină efervescenţă. Iar viaţa comunitară a prezentului face liantul dintre realizările înaintaşilor şi contribuţia individuală la perpetuarea tradiţiilor etno-culturale şi religioase specifice.

Din cărţile apărute:

,,Participarea evreilor la dezvoltarea industrială a Bucureştiului din a doua jumătate a sec. XIX până în anul 1938”, de Dr. Avram Rosen

,,Presa evreiască bucureşteană (1857-1994), de Harry Kuller

,,Contribuţii la istoria obştii evreilor din Iaşi”, de I. Kara

,,Evreii din Oradea”, de Tereza Mozes

,,Obştea evreiască din Roman”, de Pincu Pascal

,,Istoricul comunităţii evreieşti din Ploieşti”, de Laura Cristina Geală

,,Istoria comunităţii evreieşti din Alba Iulia”, de Ana-Maria Caloianu

,,Evreii din Vrancea”, de Bogdan Constantin Dogaru

,,Congresele sioniste de la Focşani 1881-1883”, documente, de Bogdan Constantin Dogaru