F. Brunea-Fox, „Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare”

 „Uneori pare greu de crezut că omul acesta a fost un om din inimă și minte, carne și oase și sânge și speranțe și deziluzii. Că nu e doar o legendă care a ajuns la noi din alte timpuri, cărora, de altfel, nu le acordăm niciodată destulă atenție, greșind de aceea întotdeauna. Dar Brunea-Fox chiar a existat. El a fost un reporter, mai exact cel mai bun reporter al timpului său, când, măcar pentru o vreme, valoarea s-a socotit cu un cântar nemăsluit. Anii ’30 au fost și ai lui, anii marelui reportaj literar de inspirație franceză. Brunea-Fox a existat și ne-a lăsat texte scrise cu o sensibilitate magnifică de un om ai cărui ochi se obișnuiseră să vadă totul. (…)

Prigoana nu s-a sfârșit niciodată. Au trecut optzeci de ani de atunci și nici țara aceasta și nici altele nu s-au vindecat de acea ură veche și criminală. Ororile din reportajul-carte al lui Brunea-Fox ne îngrozesc și așa se și cuvine. Să fim îngroziți că așa ceva s-a putut întâmpla, că oamenii au fost omorâți ca vitele în abatoare doar pentru că erau diferiți, să fim îngroziți și să luăm aminte: pericolul nu a trecut, pericolul nu trece niciodată. Ieri au fost evreii cei uciși, fiii lui Israel, și numele lor, ca ale tuturor nevinovaților, nu trebuie uitate. Astăzi alți nevinovați suferă și, pentru ca tot ce a fost atunci să nu fi fost zadarnic, trebuie să avem demnitatea și curajul și umanitatea lui Brunea. Și să învățăm de la el.” (Andrei Crăciun)

ISBN: 978-973-630-477-4 | 130 pag. | Format: 11×18 cm

Anul apariției: 2021

Prefață: Andrei Crăciun