Immanuel Weissglas, „Cariera la Bug & Morile Domnului la Berlin”

„Poemele lui Weissglas, cele timpurii și cele târzii, sunt bântuite de obsesia morții în chinurile cumplite ale gerului, bolilor și gloanțelor, cele pe care le-a simțit în imediată apropiere în anii petrecuți în lagărele și ghetourile Transnistriei – spune Andrei Corbea. Versurile sale sumbre nu descriu, ci transmit, prin sugestia imaginilor și a bagajului mitologic care le însoțește, starea de suferință a ființei aruncate de un destin deposedat de orice speranță a izbăvirii într-o paroxistică mizerie existențială. În eleganța ei prozodică încărcată de referințe culturale, poezia lui Weissglas are doar a mărturisi despre certitudinea unei triple absențe: a Adevărului, a Binelui, a Frumosului.”

Immanuel Weissglas (1920-1979) este un poet de limbă germană, născut la Cernăuți și, după 1945, domiciliat în România, la București. În 1942, a fost deportat cu întreaga familie în Transnistria, experiență decisivă pentru destinul său literar. După volumul de poeme Kariera am Bug, apărut la București în 1947, nu a mai publicat poezie până la sfârșitul anilor ’60, când a revenit în atenția publicului cu o plachetă de poeme intitulată Der Nobiskrug. A tradus opere esențiale din și în limba germană, cum ar fi: Faust de Goethe și Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare de Vasile Voiculescu.

ISBN: 978-973-630-581-8 | 198 pag. | Format: 14,5 x 20,5 cm

Anul apariției: 2026

Traducere din limba germană: Grigore Marcu

Studiu introductiv: Andrei Corbea